Sarmisegetusa

Situl cunoscut sub denumirea de Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia (com. Orăştioara
de Sus, jud. Hunedoara) face parte din complexul de cetăţi dacice din Munţii Orăştiei. Este cea
mai mare aşezare cunoscută pentru spaţiul dacic, fiind întinsă pe un deal cu o lungime de cca.
4,5 km.

Din suprapunerea datelor arheologice şi a surselor scrise antice reiese că, începând din a doua
jumătate a secolului I a. Chr., aici a fost capitala regatului dac (cel mai probabil, prima capitală
a regatului înfiinţat de Burebista a fost la Costeşti – Cetăţuie, după care, în perioada amintită,
acest rol i-a revenit Sarmizegetusei Regia). Cert este că, vreme de aproape un secol şi
jumătate, Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia a fost principalul centru politic, religios,
economic şi militar al lumii dacice.
Partea centrală a aşezării era ocupată de fortificaţie şi de zona sacră, iar pe restul
numeroaselor terase antropogene amenajate pe pantele dealului erau zonele civile, împărţite
convenţional în prezent în cartierul civil de vest, respectiv cartierul civil de est.
Fortificaţia pe care vizitatorii o pot vedea astăzi pe teren datează din perioada războaielor
daco-romane de la începutul secolului al II-lea p. Chr.. Zidurile sale, realizate mai ales din
blocuri de calcar, închid o suprafaţă de cca. 30 000 m2 (în unele porţiuni ale zidului au fost
incluse piese arhitectonice din andezit provenite de la edificiile religioase). În diverse puncte
din interior şi din imediata vecinătate, au fost descoperite urmele unor barăci şi ale unor
edificii romane. Fortificaţia dacică iniţială, cu o suprafaţă estimată la cca. 10 000 m2, a fost
12
aproape complet afectată de distrugerile şi de amenajările de mare amploare ale terenului din
timpul războaielor.

Legătura dintre fortificaţie şi zona sacră se făcea prin intermediul unui drum pavat cu lespezi
de calcar, cu o lungime totală de aproximativ 200 m. Zona sacră cuprinde două mari terase
antropogene, susţinute de ziduri de calcar a căror înălţime era, în unele segmente, de peste 10
m. Aici au fost identificate vestigiile a şapte temple (două circulare, restul cu un plan
patrulater), un altar monumental, precum şi sisteme de distribuire / evacuare a apei (canalul
deversor din piatră de pe terasa a XI-a şi conducte din tuburi de teracotă). Elementele
păstrate aici, precum plintele, tamburii, pilaştrii din calcar sau din andezit din structura
templelor vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică prin
proporţiile sale în Dacia.
Cercetările arheologice din cartierele civile au dus la descoperirea mai multor locuinţe cu plan
circular sau poligonal, precum şi a unor ateliere meşteşugăreşti. În cazul celor din urmă se
remarcă atelierele de făurărie, a căror activitate poate fi catalogată drept una extraordinară.
La Sarmizegetusa Regia au fost aflate mii de piese din fier: unelte de făurărie, de tâmplărie –
dulgherie, de bijutier, de pietrari, pentru agricultură, obiecte de uz domestic, arme, piese
decorative etc.
În cea mai mare parte, construcţiile menţionate anterior au fost datate în a doua jumătate a
secolului I p. Chr. – începutul secolului al II-lea p. Chr., perioadă în care aşezarea de la
Grădiştea de Munte atinge apogeul.