Primul razboi daco-roman ( 101-102)

După trei ani de pregătiri minuţioase, Traian pătrunde în Dacia în fruntea unei armate de
aproximativ 50.000 de oameni pe un pod de vase, pe la Viminacium (Kostolac, Serbia) şi
traversează Banatul spre Tibiscum. O a doua coloană a armatei romane pătrunde în Dacia pe
la Dierna (Orşova) înaintând pe Valea Cernei şi a Timişului şi unindu-se cu prima coloană la
Tibiscum (Jupa, lângă Caransebeş). Probabil că o a treia coloană a pătruns în Dacia pe la
Drobeta de unde s-a îndreptat spre munţi şi apoi prin pasul Vâlcan spre Sarmizegetusa.
înaintarea armatei romane s-a făcut fără incidente, Decebal aşteptându-i pe romani
la Tapae (Porţile de Fier ale Transilvaniei).
Pe parcursul desfăşurării conflictului, Decebal a făcut mai multe încercări de a obţine pacea de
la Traian. De fiecare dată însă soliile dace au fost respinse. Ca urmare, în iarna anilor 101-102
Decebal a încercat să schimbe soarta războiului, organizând o diversiune: invazia dacilor aliaţi
cu sarmaţii roxolani şi cu burii germanici asupra Dobrogei. Atacul a luat prin surprindere
garnizoanele romane, dar nu a avut amploarea şi importanţa scontate, nereuşind să
nimicească forţele romane rămase în garnizoanele de la Dunăre şi nici să pună în primejdie
liniile de comunicaţie ale lui Traian. împăratul renunţă la asedierea capitalei lui Decebal
lăsând o parte din armată în teritoriul ocupat; fără a disloca principalele forţe de pe teritoriul
de luptă, el se îndreaptă spre Moesia Inferior; înfrânge într-o luptă separată călăreţii roxolani
şi apoi pe daci, devenind pentru a treia oară imperator. In urma acestor lupte Traian supune
triburile geto-dacice din Muntenia şi parte din sudul Moldovei.

După aceste evenimente, în primăvara anului 102 Traian reia ofensiva, în ciuda încercărilor de
tratative ale lui Decebal, duse de solii formate din comaţi şi apoi prin tarabostes. Traian atacă
din mai multe părţi, probabil dinspre apa Oraşului, prin pasul Turnu Roşu şi trecătoarea
Vâlcan. Cu prilejul luptelor au fost cucerite câteva cetăţi din Munţii Orăştiei printre care şi
Costeşti, capturându-se insignele militare şi maşinile de război pierdute de Fuscus.
In urma acestor lupte, dacii slăbiţi au cerut pace, pe care Traian a acceptat-o la sfârşitul verii
sau începutul toamnei 102; armata îl aclamă pentru a patra oară imperator. Biruinţa asupra
dacilor este anunţată prin emisiuni monetare de bronz pe care Traian poartă titlul oficial de
Dacicus. Prin războiul din 101-102 Dacia a fost învinsă dar nu zdrobită. Era nevoie de o a doua
acţiune militară de amploare, care să desăvârşească ceea ce conflictul din 101-102 începuse.