Moartea lui Decebal

Luna august, anul 106. Sarmizegetusa Regia a fost cucerită, Dacia a căzut… însă regele
Decebal nu renunţă la luptă. Înconjurat de câţiva soldaţi de nădejde ia calea munţilor
cu păduri de nepătruns, vrând să ajungă, dincolo, în Ţara Fraţilor Liberi. Pe urmele sale
Traian l-a trimis pe centurionul Tiberius Claudius Maximus, în fruntea unei unităţi de
cavalerie care a primit ordinul de a-l captura, în viaţă, pe regele dac. Romanii îl
încolţesc, îi ucid unul câte unul însoţitorii, până când Decebal rămâne singur, fără
niciun sprijin şi fără putinţă de scăpare. Se aşează la umbra unui stejar falnic, îi
priveşte pe cuceritorii ce se apropie şi nevrând să cadă prizonier, îşi ia viaţa cu sabia
sa, ce de-a lungul deceniilor de domnie îi adusese nenumărate victorii… Scena morţii
sale se regăseşte şi pe Columna lui Traian şi pe stela funerară a lui Maximus,
descoperită în Macedonia, la Philippi. Astăzi, locul sinuciderii lui Decebal este încă
disputat, unii spun că ar fi în zona Sub Cununi, lângă Grădiştea de Munte, alţii, la Piatra
Craivii, lângă Alba Iulia, acolo unde exista o davă puternică. De-a lungul anilor,
arheologii au încercat să refacă drumul prin munţi al lui Decebal iar opinia generală
este aceea că regele dac ar fi fugit pe traseul Ciungul Mare – Romoş –Ardeu – Zlatna. Ce
se ştie sigur este că ofiţerul Maximus i-a tăiat capul regelui şi i-a dus lui Traian
preţiosul “trofeu”. Împăratul Romei a primit capul învinsului în tabăra militară de la
Ranisstorum, cartierul său general în ultimele luni de război. Această fortăreaţă
Ranisstorum se găsea pe un loc unde astăzi există oraşul Zlatna (viitorul oraş roman
Ampellum). Şi astăzi la Zlatna există câmpul Troian sau Câmpul lui Traian. Ardelenii au
ridicat în cinstea lui Decebal o frumoasă statuie, un ultim omagiu adus Regelui care a
luptat o viaţă întreagă pentru libertatea poporului său…