”Era foarte priceput în ale războiului”

Despre Decebal aflăm de la Dio Cassius, în Istoria Romană, că „Era foarte priceput în ale
războiului şi iscusit la faptă. Ştia să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la
timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a
scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucru el a fost mult timp un potrivnic de temut al
romanilor”, arată Dio Cassius în ”Istoria Romană“. Cu alte cuvinte era vorba de un rege barbar,
abil tactician, războinic viteaz, probabil cu o mare experienţă pe câmpul de luptă şi un
adversar redutabil al Romei. Este una dintre puţinele referiri directe la personalitatea lui
Decebal. Că a fost un războinic viteaz şi un duşman de temut îl arată atât războiul cu Domitian,
unde iese victorios, dar şi cele două războaie grele pe care romanii le-au dus cu Decebal în
101-102, 105-106. Tot de la Dio Cassius, indirect, aflăm că Decebal era un conducător şiret şi
priceput. Chiar dacă a fost învins pe câmpul de luptă, Decebal apelează la „fineţuri“ strategice,
specifice mai mult romanilor sau grecilor. Trimite dezertori să-l asasineze pe Traian în
Moesia. „Deşi Decebal nu reuşise să-l învingă pe câmpul de luptă, fără îndoială prin meşteşug
şi înşelăciune, aproape a obţinut moartea lui Traian. A trimis în Moesia câţiva dezertori să
vadă dacă pot să-l ucidă”, precizează acelaşi Dio Cassius. Mai mult decât atât, capturează un
comandat roman pe nume Longinus, păcălindu-l cu o întâlnire oficială, după cum arată
istoricul latin, autorul ”Istoriei Romane”.